Viata: Gabriel nu mai raspunde la telefon
Il cauta disperat cineva din Suedia. Suntem in anul 2010. Cineva, pe nume Julian Rosengren, cetatean romano-suedez, care si-a impletit destinul cu actualul ministru al Apararii. In sensul ca Rosengren a facut banii, cineva a avut grija ca Rosengren sa fie bagat la puscarie, iar altcineva a avut grija sa stearga urmele si sa puna mana pe bunurile lui Rosengren. Sa le transforme in bani, adica. In sensul in care vorbim despre acel prim milion al milionarilor in devize, care nu se pune la socoteala. Pe acest altcineva il cheama Gabriel Oprea.
Cica el dispune de Apararea Romaniei. Pe cine apara Oprea? Ce arme tine in mana aceasta tentacula crescuta din acelasi trunchi de caracatita din care a crescut si Catalin Voicu? Bratele creaturii normal ca se cunosc si colaboreaza intre ele. Mai ales daca una nimereste din greseala in gura Justitiei. Alo, domnu’ Gabi? Sunt eu, Suedia.
Asculta-ma: “Gabi, am incercat de nenumarate ori sa restabilesc un dialog cu tine insa fara succes”. Zice Rosengren. (…) „De-a lungul vremii, am incercat sa inteleg anumite momente din relatia noastra pentru a putea sa elucidez mai bine ce s-a intamplat cu mine de fapt intre anii 1992-1993 (…)“. Pai, sa va spun ce s-a intamplat. Rosengren avea o firma, Romline Trading, care mergea bine. Brusc, impotriva sa au inceput sa curga plangeri penale ce clamau o presupusa frauda. A inceput urmarirea penala impotriva sa si a fost ciugulit de Politie si depus la frigorifica, sub acuzatia de frauda in tranzactiile comerciale. Procesul a inceput in noiembrie ’93. Prin sentinta din 29 noiembrie ’94, TMB l-a condamnat la 4 ani de parnaie pentru inselaciune si, in mod curios, caz unic, aproape ca in cazul acuzatiei de terorism, a dispus expulzarea sa dupa executarea pedepsei. Nu intram in detalii. Rosengren a dat statul roman in judecata la Strasbourg si a castigat procesul, iar statul este bun de plata pentru ce i-a facut. Bine, bine, dar statul era si Gabita Oprea.
Banii: ce facea Gabelu? Justitie militara
Lasase numaratoarea izmenelor, in calitate de brav capitan de intendenta al Armiei Romane, iar peste cativa ani ajungea general cu patru stele, cat comandantii americani din al doilea razboi mondial, si trecea la afaceri juridice. Era deja o autoritate. Era magistrat militar. Sa-l ascultam pe Rosengren: „(…) Mi-ai reprosat ca as fi vorbit despre tine in vremea cand ma aflam in arestul IGP“. Aha, interesant. „(…) Mi-ai spus ca ai fost nevoit sa lichidezi firma la care eram impreuna actionari.“ Rosengren si-a gasit imobilele „vandute“ la Bancpost, iar Mercedesul G-Klasse facut pe comanda (150.000 de marci la vremea aia) „parcat“ in garajul bunului prieten al lui Oprea, Dumitru Bucsaru, patronul echipei de fotbal Unirea, care a derulat numeroase contracte dubioase cu statul si a fost tovarasul de nebunii al cautatului international, gasitului si nu se stie de ce uitatului in America, Mihai Necolaiciuc, seful CFR. Pe 12 aprilie se vor implini 5 ani de cand Traian Basescu primea la Cotroceni o rugaminte de-a lui Bucsaru, „Traiane, help!“, pe care a redirectionat-o ministrului Gheorghe Dobre de la Transporturi, cu ordinul: „Dle ministru Dobre. Rog analizati si rezolvare legala“. Rezolvarea e un mizilic: 110,5 miliarde de lei vechi, deblocati urgent de conducerea SNCFR. E vorba de un rest de plata de pe afacerile lui Necolaiciuc cu statul. Si se mai mira unii de ce va da SNCFR faliment.
Pentru ca Rosengren simtise ca a fost tras pe sfoara de Gabita, a coborat la el in arest ditamai chestorul de Politie Dumitru Sorescu, prim-adjunct al sefului IGP, care a jucat in rolul principal in Armagheddonul Politiei. Ca maior, Sorescu a participat la arderea celor 40 de cadavre de revolu-tionari aduse cu frigiderul de la Timisoara. Sergiu, fiul lui Sorescu, s-a asociat cu Mukhles Omar, fratele lui Omar Hayssam, in firma General Group SRL si in firma arabeasca Ogharit Trading, acuzata ca a fraudat privatizarea IPRS Baneasa. Sorescu a blocat dosarul lui Omar Hayssam cu privire la insusirea frauduloasa a pietelor din sectorul 1. Pe Rosengren nu-l asculta nimeni? „Imi amintesc cu cata caldura imi recomandai sa am de-a face cu Gigi Boeru“, ii scrie Rosengren lui Oprea. Informator al chestorului Sorescu, Boeru este seful gruparii cu acelasi nume care a extorcat terenuri in Capitala sau le-a obtinut prin inselaciune, fals si uz de fals impreuna cu functionari din PMB. Gigi Boeru i-a ramas mostenire chestorului Petre Toba, seful Politiei Romane, care pe vremea cand patimea Rosengren era locotenentul lui Dumitru Sorescu.
Opera: Oprea a inscenat tentativa de fuga din tara a lui Rosengren, apoi a contribuit la arestarea sa, mana in mana cu organele, zice scrisoarea. El, ca organ al justitiei militare aflat in timpul liber. Oprea a verificat personal, de pe telefonul de acasa al lui Rosengren, daca poate parasi tara. Dupa ce a fost arestat, Oprea s-a scuzat ca cei de la aeroport n-au inteles ca Rosengren se scrie cu „s“, nu cu „z“. Rosengren voia sa plece din tara. Nu se mai simtea in siguranta. A apelat si la Catalin Voicu, „caci era vremea cand erai apropiat de Catalin Voicu, care tocmai primise cadou de la mine o masina, sa fiu ajutat sa ies din tara“. Mai tii minte, Gabita? Toti voiau sa-l scoata pe Rosengren prin Moldova. Dar sa le lase lor averea. Disparitia lui n-ar mai fi fost raportata de nimeni. Dupa ce iese din puscarie, Rosengren apeleaza la vechii sai prieteni, sa-i asigure paza. Il pazeste Catalin Voicu, administratorul Grupului International de Protectie si Paza al generalului Dumitru (Mitica) Iliescu, fost director al SPP, fost consilier de stat al lui Ion Iliescu si sef la Cotroceni al „supleantului“ SPP in CSAT, Catalin Voicu, adus cu concursul lui Ioan Talpes. Toti niste putregaiuri tinute pe ranguri si grade de colonei si generali, care la umbra lui voda traficau influenta, ii puneau sub nas lui voda decrete de gratiere ale unor borfasi, platite pe bani grei, percepeau taxe de protectie de la oamenii de afaceri sau scoteau borfasi din arest si influentau Justitia.
“Nu iti cer ceva ce nu este al meu de drept”, incheie Rosengren scrisoarea catre Oprea, “ci cer sa fiu compensat pentru cele ce sunt ale mele, dar au fost luate fara drept. (…) Nu este altceva decat un gest reparatoriu sa imi pui la dispozitie copia documentelor prin care am «disparut» din Romline Trading SA si a celor prin care au mai disparut si altii. Tot la fel, nu este decat un gest reparatoriu sa imi documentezi cum si in ce baza ai instrainat bunurile societatii, fara sa ai un acord scris al meu.“ Nasol moment. In timp ce dosarul lui Rosengren e pe rol la CEDO, Oprea este ministrul Apararii si liderul unui partid care pretinde ca se zbate si se strofoaca pentru progresul Romaniei. Romania ar progresa, intr-adevar, abia cand caracatita Gabriel Oprea – Catalin Voicu va fi dezarmata si pusa in formol, la rece.
Avere de milionar din leafa de bugetar
In urma cu 27 de ani, Gabriel Oprea absolvea cu succes scoala de ofiteri activi de la Sibiu. De atunci si pana acum a reusit, pe langa gradele militare, sa adune in CV demnitati precum cea de director de institut, prefect, secretar de stat, ministru delegat, ministru cu portofoliu, dar si mai multe mandate de parlamentar, toate activitati remunerate de la bugetul de stat. Si tot din leafa de bugetar, in toti acesti ani, Gabriel Oprea a reusit sa adune o avere demna de un biznismenar al tranzitiei. Trei terenuri intravilane, sase imobile, doua masini, jumatate de milion de euroi in conturile din banci, vreo 50.000 imprumutati, plus bijuterii si obiecte de arta in valoare de 60.000 de euro implinesc averea unui bugetar de succes. Un bugetar care, dupa ce mai bine de doi ani a incasat bani de la Parlament pentru a-si plati chiria in Bucuresti, desi locuia in propria casa, din Bucuresti, si chiar inchiria el alte imobile, a donat un miliard intr-o clipita, in momentul in care Academia Catavencu a publicat lista chiriasilor ilegali, in urma cu doi ani. Ca doar nu era un ametit de miliard de lei vechi sa pateze onoarea lui de bugetar milionar in euro.
Ofiter de Justitie, afacerist tepar si administrator de firma
In 1992, Gabriel Oprea era ofiter de justitie militara. In noiembrie 1992, este infiintata firma Romline Trading SA, cu actionarii Oprea Gabriel, Julian Rosengren, Cristian Drulea si Mircea Vierosanu. C-asa era pe-atunci, procurorii militari puteau face afaceri si in vazul lumii, nu doar pe-ascuns. Un an mai tarziu, in societate sunt cooptate Sanda Oprea, Simona Vierosanu si Adriana Batin, iar Cristian Drulea se retrage. Afacerile merg bine si viitorul firmei pare luminos. La inca un an distanta, unul dintre asociati, Julian Rosengren, incepe sa aiba probleme cu Justitia, sufera un proces sumar, dupa care este condamnat si expulzat din Romania.
Imediat, din societate se retrag sotii Vierosanu, iar Gabriel Oprea devine singurul sef, dar si administrator al biznisului. Normal, nu-si pierde prea mult timpul cu administratul si vinde bunurile companiei, imobile si active mobile, unei banci prietene, Bancpost. Societatea comerciala, ramasa fara patrimoniu si fara un numar suficent de actionari pentru a-si continua activitatea, are soarta pecetluita, iar Gabriel Oprea cere dizolvarea, act consfintit in decembrie 1995. Cu buzunarele pline, Oprea se intoarce la haina militara, iar Julian Rosengren, expulzat din Romania, se intreaba si azi ce s-a intimplat cu firma, dar mai ales cu bunurile ei.
Sursa Academia Catavencu
