Cetatile Ponorului

Cetatile Ponorului sunt fara doar si poate cea mai grandioasa formatiune carstica din Romania, cunoscuta in acelasi timp in toata lumea. Pentru inceput va trebui sa mentionam ca turistii care vor ajunge in zona vor fi uimiti de minunata munca a naturii care, intrecand toate asteptarile a creat in apropiere o imensa cetate de piatra.

Cetatile Ponorului constau in 3 cercuri mari de stanci asezate intr-o depresiune de 300 m adancime si mai mult de 1 km in diametru la nivelul cel mai de sus. Cununa de munti ce inconjoara si inchid depresiunea este taiata doar intr-un singur loc de Valea Cetatilor. Cetatile Ponorului au fost declarate rezervatie naturala inca din 1952, obtinand apoi statutul de monument al naturii si trecand in custodia Academiei Romane.

Pestera Cetatile Ponorului

Numele de “Cetati ale Ponorului” vine n primul rnd de la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de suprafata al acestui grandios fenomen carstic. Este vorba de un ansamblu de trei mari circuri calcaroase, dintre care cel central reprezinta nchiderea n fund de sac a Vaii Cetatilor.

Albia acesteia, tranformata ntr-un haos de blocuri enorme de piatra, ia sfrsit la picioarele unui perete de peste 100m naltime, n care se decupeaza poate cea mai extraordinara intrare din carstul romnesc: Portalul Cetatilor Ponorului. Imediat dupa portal, n dreapta, o panta abrupta urca pna n fundul celui de al doilea circ, ai carui pereti perfect circulari strajuiesc o incinta complet nchisa, cu un diametru la gura de aproximativ 70m.

Coroanele ntunecate ale brazilor mprejmuiesc deasupra capului o portiune circulara de cer. n latura din stnga, o spartura raspunde n bolta galeriei care prelungeste sub pamnt albia Vaii Cetatilor. Scurgerea acesteia se ngemaneaza sub portal cu un puternic izbuc care tsneste din peretele stng si care aduce pentru o farma de timp la lumina apele nghitite de ntuneric prin ponorul de la Caput.

Cel de al treilea circ, de altfel si cel mai mare, este despartit de depresiunea centrala ce nchide Valea Cetatilor printr-o nseuare strabatuta de marcajul turistic. De forma vag triunghiulara, cu latura masurnd pna la 300m, ultima veriga a triadei de circuri calcaroase are peste 200m pe verticala.

O singura cale de continuare a potecii, un fel de scoc de grohotis se afla pe fata opusa nseuarii si permite vizitatorilor sa razbata n urcus pieptis si foarte obositor pna deasupra Cetatilor (la Balcoane). n latura din dreapta a celui de-al treilea circ, la picioarele peretelui vestic, se deschide o a doua gura de pestera, nensemnata n comparatie cu imensitatea marelui portal dar de dimensiuni totusi apreciabile.

De aici ncepe o galerie lunga de 110m, care coboara n panta accentuata spre cursul de apa si care constituie calea cea mai usoara de patrundere n sectorul subteran al Cetatilor Ponorului.

Acest sector ncepe de fapt din dreptul portalului si este format dintr-o galerie vasta, lata de pna la 10m si cu bolta naltata pna la 20m sau chiar 70m.

Pestera Ghetarul

Localizare Pestera face parte din sistemul carstic Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului carstic cu acelasi nume si in care se includ de asemenea, pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri. Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1165m, pe Creasta Pirjolii, care domina versantul stang al Vaii Girda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltidu-se pana la 400m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Girda, situata pe valea Ariesului Mare la 32km amonte de Cimpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Girda Seaca pe care se ajunge, dupa aproximativ 1km, la gura Vaii Ordincusa. De aici exista doua variante. Prima o constituie poteca turistica marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine strinse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final, dupa un traseu de 8km, la fosta cabana turistica Scarisoara. Cea de a doua varianta este reprezenteta de drumul asfaltat de pe valea Ordincusei, care dupa 18km, ajungand la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia - Scarisoara, care dupa mai bine de 5km ajunge la catunul Ghetar. De aici (pe vreme uscata) se poate ajunge cu masina pana la cabana Scarisoara, situata la o departare de aproximativ 600m, si tot de aici se ajunge si la pestera pe traseul marcat cu punct rosu, care porneste de la cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400m. De pe Valea Ordincusei se desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra care razbate tot la cabana Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5km amonte de gura acesteia, in locul numit “Moara lui Ivan”, urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si coborand apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu (practicabil numai vara) este de 2,5km. In sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la dispozitie alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu, in lungime de 10km, care traveraeaza Valea Girda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat cu banda albastra, in lungime de 20km, care trecee pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce vine de la Ursoaia. In imprejurimile fostei cabane Scarisoara exista terenuri potrivite pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii.

Intrarea in Ghetarul de la Scarisoara se face prin intermediul unui impresionant aven, a carui gura, cu un diametru de pina la 60m se deschide in inima padurii care imbraca Creasta Pirjolii. O poteca ingusta sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti inlesnesc coborarea celor 48m cat masoara adincimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla (sub forma unui impresionant portal masurand 24m inaltime si 17m inaltime) intrarea propriu-zisa in pestera.

Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata inalt de 15m. In latura din stanga se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata dar inclinat, lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si bolovani se amesteca cu limbi lungi de gheata. Aceasta este Galeria Maxim Pop. In amindoua rezervatiile, la o anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii reapar stalagmitele de gheata, dintre care unele au o existenta permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc in intregime in cursul verii, dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, aspectul pesterii se schimba total, locul ghetii fiind luat de concretiuni de o mare diversitate si frumusete. Acestea abunda mai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari - care coboara in panta aceentuata pana la adincimea maxima de 105m a pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat cindva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, dar care s-a infundat cu darimaturi si concretiuni. Considerata in ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care “cade” in pestera in timpul iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea are o densitate mai mare decat atmosfera subterana. In cursul verii, cind raportul temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu mai poate patrunde in adincul pesterii. In acest fel, aerul de sub pamant se mentine rece an de an. Blocul de gheata are o structura stratificata, vizibila in lungul marii faleze care flancheaza Rezervatia Mica. Cum aceasta structura conserva toate modificarile climatice contemporane existentei ghetii in pestera, ea confera ghetarului o mare valoare stiintifica.

Vizitare si cai de access

Sectorul turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac inutil un echipament special. Se recomanda insa o imbracaminte calduroasa deoarece temperatura maxima din Sala Mare este de numai 0,5 grade Celsius, si (eventual) surse de iluminat pentru sectoarele mai profunde ale sectorului turistic. Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cind aceste farmatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o frumusete intr-adevar neobisnuita.

Pestera Ghetarul Focul Viu

Pestera consta in doua sali, prima din ele de mari dimensiuni avand un imens ghetar. Accesul la pestera se face printr-o galerie pe o scara de lemn. Tavanul acestei sali mari este deschis printr-o fereastra naturala uriasa prin care o mare cantitate de busteni si zapada a cazut de afara, transformandu-se intr-o imensa gramada in centrul salii. Bustenii au fost prinsi ca intr-o capcana de gheata, capetele lor ramase libere au putrezit si au colorat astfel gheata. Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina pentru a dezvalui spendoarea bucatilor stalagmitice de gheata care se afla in partea opusa intrarii in pestera. In jurul pranzului, razele de soare creeaza o scena de basm. Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din crevasa adanca dintre stanci.

O galerie aflata dincolo de stalagmite duce catre sala mica a pesterii coborand cu grija cam 4 m pe partea stanga a alunecarii de gheata. Aceasta sala nu are lumina naturala. Exista cateva concretiuni de calciu aranjate printre stalagmitele de gheata de diferite dimensiuni, depinzand de anotimp. Pestera se incheie cu o gaura verticala blocata.

Iesirea din pestera este foarte placuta, in special vara cand temperatura de afara este mult peste cea din pestera. Exista doua motive pentru care gheata se pastreaza in pestera: tavanul deschis care invita aerul rece inauntru si lipsa ventilatiei care il pastreaza rece in timpul anului.

Pestera si Ghetarul Scarisoara

Localizare

Pestera face parte din sistemul carstic Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului carstic cu acelasi nume si in care se includ de asemenea, pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri. Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1165m, pe Creasta Pirjolii, care domina versantul stang al Vaii Girda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltidu-se pana la 400m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Girda, situata pe valea Ariesului Mare la 32km amonte de Cimpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Girda Seaca pe care se ajunge, dupa aproximativ 1km, la gura Vaii Ordincusa. De aici exista doua variante. Prima o constituie poteca turistica marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine strinse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final, dupa un traseu de 8km, la fosta cabana turistica Scarisoara. Cea de a doua varianta este reprezenteta de drumul asfaltat de pe valea Ordincusei, care dupa 18km, ajungand la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia - Scarisoara, care dupa mai bine de 5km ajunge la catunul Ghetar. De aici (pe vreme uscata) se poate ajunge cu masina pana la cabana Scarisoara, situata la o departare de aproximativ 600m, si tot de aici se ajunge si la pestera pe traseul marcat cu punct rosu, care porneste de la cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400m. De pe Valea Ordincusei se desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra care razbate tot la cabana Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5km amonte de gura acesteia, in locul numit “Moara lui Ivan”, urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si coborand apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu (practicabil numai vara) este de 2,5km. In sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la dispozitie alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu, in lungime de 10km, care traveraeaza Valea Girda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat cu banda albastra, in lungime de 20km, care trecee pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce vine de la Ursoaia. In imprejurimile fostei cabane Scarisoara exista terenuri potrivite pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii.

Descriere

Intrarea in Ghetarul de la Scarisoara se face prin intermediul unui impresionant aven, a carui gura, cu un diametru de pina la 60m se deschide in inima padurii care imbraca Creasta Pirjolii. O poteca ingusta sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti inlesnesc coborarea celor 48m cat masoara adincimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla (sub forma unui impresionant portal masurand 24m inaltime si 17m inaltime) intrarea propriu-zisa in pestera. Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata inalt de 15m. In latura din stanga se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata dar inclinat, lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si bolovani se amesteca cu limbi lungi de gheata. Aceasta este Galeria Maxim Pop. In amindoua rezervatiile, la o anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii reapar stalagmitele de gheata, dintre care unele au o existenta permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc in intregime in cursul verii, dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, aspectul pesterii se schimba total, locul ghetii fiind luat de concretiuni de o mare diversitate si frumusete. Acestea abunda mai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari - care coboara in panta aceentuata pana la adincimea maxima de 105m a pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat cindva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, dar care s-a infundat cu darimaturi si concretiuni. Considerata in ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care “cade” in pestera in timpul iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea are o densitate mai mare decat atmosfera subterana. In cursul verii, cind raportul temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu mai poate patrunde in adincul pesterii. In acest fel, aerul de sub pamant se mentine rece an de an. Blocul de gheata are o structura stratificata, vizibila in lungul marii faleze care flancheaza Rezervatia Mica. Cum aceasta structura conserva toate modificarile climatice contemporane existentei ghetii in pestera, ea confera ghetarului o mare valoare stiintifica.

Vizitare si cai de access

Sectorul turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac inutil un echipament special. Se recomanda insa o imbracaminte calduroasa deoarece temperatura maxima din Sala Mare este de numai 0,5 grade Celsius, si (eventual) surse de iluminat pentru sectoarele mai profunde ale sectorului turistic. Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cind aceste farmatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o frumusete intr-adevar neobisnuita.

Pestera Ursilor

La 17 septembrie 1975, in urma unei dinamitari in cariera de marmura de la Chisc?u, in masiv s-a format o spartura prin care a coborat artificierul miner Curta Traian din localitate. Dupa cercetarile stiintifice de rigoare, o parte a pesterii a fost amenajata si electrificata, fiind data in exploatare turistica la 14 iulie 1980.

Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formatiuni speologice, din care punct de vedere este indiscutabil, unicat in randul pesterilor amenajate pentru turism. Tot aici se gasesc un mare numar de resturi fosile ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut de aproximativ 15000 de ani.

Intrarea in pestera (altitudinea 482 m) se face printr-un pavilion de exploatare turistica, unde sunt amenajate o sala de asteptare, un bar si stand cu produse de artizanat. Lungimea totala este de peste 1500 m, din care nivelul inferior cu o lungime de aprox 700 m, este rezervatie stiintifica.

Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de 847 m si se compune la randu-i din trei galerii, in ordinea vizitarii: Galeria “Ursilor”, Galeria “Emil Racovita” si Galeria “Lumanarilor”. Prima galerie este putin mai saraca in formatiuni, bogata in schimb in resturi scheletice ale ursului de pestera, adevaratele frumuseti fiind concentrate in celelalte doua: “Mastodontul”, “Palatele ferrmecate”, “Casuta Piticilor”, “Lacul cu nuferi” sunt doar cateva din denumirile simbolice date grupurilor de formatiuni de catre ghizi si vizitatori. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu lumanari, ultima sala fiind simbolic denumita “Sfatul Batranilor”.